De Ce Nu Beau Șampanie pe 1 Ianuarie

O Călătorie prin Timpul Adevărat. 

1 ianuarie este o dată cam „seacă”

Să recunoaștem: 1 ianuarie este o dată cam „seacă”. Este o invenție a birocrației romane, o zi în care singurul lucru care se aliniază cu adevărat este durerea de cap de după petrecere. În timp ce noi numărăm secundele la televizor, Universul cască plictisit. Natura nu sărbătorește nimic atunci; este un moment lipsit de substanță cosmică, o convenție umană care ignoră ritmul stelelor și al pământului. Să spunem clar: anul nou vestic este lipsit de substanță, în timp ce evenimentele acestea autentice au o corespondență cosmică reală cu ceva mai presus de noi.

Dacă vrei să te acorzi cu adevărat la frecvența Cosmosului, trebuie să privești spre marile „balamale” ale timpului. Și nu, nu implică tăiatul porcului, ci o tăiere mult mai fină: a vechilor obiceiuri.

1. Solstițiul de Iarnă: Cele trei zile de „moarte” și renașterea Soarelui

Solstițiul (din latinescul solstitium – „Soarele stă”) este punctul unde lumina atinge minimul absolut, dar și promisiunea victoriei.

Totul începe cu „Marea Tăcere” ( https://www.shahadhim.com/noaptea-cea-mai-intunecata-din-an-noaptea-renasterii-2-2-2-2-2/) : ultima lună nouă înainte de solstițiu marchează cea mai densă întunecime a anului, ultima lună nouă de dinainte de solstițiu fiind pregătirea cosmică necesară oricărei creații. Sărbătoarea solstițiului este o sărbătoare solară și a fost celebrată din antichitate, când era un fel de an nou veritabil. Este momentul renașterii soarelui și al unei renașteri interioare profunde.

• Misterul celor trei zile: Astronomia ne spune un lucru fascinant: timp de trei zile după solstițiu, durata zilei nu se modifică vizibil pe cer. Soarele rămâne la aceeași durată pe cer la primele 3 zile după solstițiu, fiind un fel de renaștere – un apropo direct la cele trei zile petrecute în iad sau purgatoriu. Este moartea ritualică a vechiului Soare care, după acest interval de stagnare, începe să crească din nou. Este victoria asupra întunericului.
• Mitraismul și suprapunerea de Crăciun: Romanii celebrau Saturnaliile și, mai ales, Natalis Solis Invicti pe 25 decembrie. Cultul lui Mitra, zeul solar de origine persană, era extrem de popular; se spunea că Mitra s-a născut dintr-o stâncă în preajma solstițiului, aducând lumina neînvinsă. Faptul că Nasterea Domnului este suprapusă pe mitraism nu este o coincidență, ci o recunoaștere a acestui eveniment cosmic major.
• Ignatul și Colindul: La noi, Ignatul (Ignis – foc) a ajuns să fie o tăiere de porci, dar în parabola originală era vorba despre sacrificiul simbolic al „porcului interior”. Porcul reprezenta instinctele joase, animalice. Arderea lui era necesară pentru a lăsa Soarele (Conștiința) să se nască într-o peșteră curată (inima). Tot acum, colindul funcționa ca o tehnologie a sunetului: colindătorii reordonau haosul, ajutând Soarele să răsară prin vibrația vocilor, purificând spațiul pentru noul ciclu.

2. Nunta dintre Soare și Lună: Conștiință și Energie

Spre deosebire de rigiditatea calendarului solar vestic, tradițiile orientale (China, India) își acordează pașii după ritmul Lunii. Aici aducem și Luna în poveste: Soarele este reperul și Conștiința Masculină, iar Luna este energia din poveste, Energia Feminină. Se calculează Anul Nou în funcție de Lună, dar ținând cont de Soare, cum este normal, realizând o analogie perfectă între spirit și manifestare.

• Anul Nou Chinezesc (Sărbătoarea Primăverii): Se calculează ca fiind a doua lună nouă după solstițiul de iarnă. Este un sistem magistral care împletește cei 12 ani (animalul zodiacal) cu cele 5 elemente (Lemn, Foc, Pământ, Metal, Apă). Chinezii fac spectacole vizuale grandioase și folosesc văzul ca organ de simț principal, acest lucru fiind strâns legat de alfabetul lor bazat pe ideograme, unde imaginea precede conceptul.
• Maha Shivaratri și Kumbh Mela: Maha Shivaratri se calculează în noaptea de Chaturdashi, fiind ultima lună nouă de dinainte de Echinocțiul de Primăvară. Când Luna (mintea) este la punctul minim, zgomotul gândurilor tace.
  • Calculul și Semnificația: Este marea barieră de dinaintea exploziei vieții. Se practică tăcerea și cântul rugăciunilor pentru a curăța terenul.
  • Kumbh Mela și Adi Shankara: Această sărbătoare, cea mai mare din lume, a fost creată și consolidată de Adi Shankara în secolul VIII, în acord cu Anul Nou Indian. Scopul inițial a fost adunarea asceților pentru a energiza conștiința colectivă și a oferi oamenilor acces la „nectarul nemuririi” (Amrit) prin scăldatul ritualic în puncte energetice cheie.

3. Alte repere ale trezirii: Iudaism și Budism

• Anul Nou Evreiesc (Rosh Hashanah): Apare în septembrie și este legat de Echinocțiul de Toamnă. A fost ales astfel de la egipteni, punând accent pe introspecție și judecata faptelor. Se cântă rugăciuni specifice care activează responsabilitatea sufletului.
• Anul Nou Budist: Este legat de nasterea lui Buddha (Vesak). Se cântă mantre care activează compasiunea, transformând inima într-un organ de percepție spirituală.

4. Echinocțiul de Primăvară: Marea Naștere Exterioară

Aici se produce marea transformare. Între solstițiul de iarnă și echinocțiul de primăvară este o renaștere interioară, o perioadă de gestație în întuneric. La echinocțiul de primăvară se renasște la exterior, exact când începe zodiacul și anul magic.

• Parabola Grâului: Este momentul magic când firul de la grâu iese din pământ, după ce el a ieșit anterior din sămânță în pământ. Această ieșire la lumină este corespondentul cosmic al tuturor eforturilor noastre interioare. Ceea ce a lucrat ascuns acum devine vizibil pentru toată lumea.
• Simbolul Oului și al Iepurașului: Oul reprezintă Universul în stare potențială, dar și mormântul din care viața țâșnește. Spargerea lui la echinocțiu simbolizează spargerea ego-ului. Iepurașul reprezintă fertilitatea debordantă și viteza cu care natura se regenerează, fiind un mesager al vieții noi care nu mai are răbdare să stea ascunsă.
• Conștientizarea Destinului: Aceste momente sunt speciale pentru a conștientiza anumite informații despre noi și destinul nostru. Pot fi momente meditative interesante de învățare, unde trecem de la „a avea” (burți pline) la „a fi” (conștiință trează).

Concluzie: Cum celebrăm autentic?

Timpul nu este o linie dreaptă pe care o parcurgem birocratic, ci o spirală magică plină de semnificații astrologice și astronomice. Anul Nou Chinezesc cu elementele sale, Anul Nou Indian cu Maha Shivaratri și restul tradițiilor ne învață că viața trebuie trăită în ritm cu universul.

1. Solstițiul: Renașterea interioară, sămânța în pământ.
2. Anul Nou Chinezesc: Activarea văzului și a viziunii asupra noului ciclu de 12 ani.
3. Maha Shivaratri: Curățarea finală a minții prin sunet și veghe.
4. Echinocțiul: Renașterea exterioară, firul de grâu care străpunge pământul.

Vrei să știi ce ai de făcut concret în anul ce vine? Dacă simți că vrei să te acorzi cu adevărat la aceste momente și ai nevoie de o ghidare personalizată pentru a înțelege cum se aliniază aceste porți cosmice cu destinul tău, te invit să mă contactezi. Putem vedea împreună ce „coajă” trebuie să spargi și care este momentul tău optim de acțiune. Nu lăsa timpul să treacă pe lângă tine, învață să navighezi pe valurile lui!

Te-a pus pe gânduri această perspectivă? Dacă vrei sa afli ce “coji ai de spart” si ce “grau de mancat” în anul care urmează, mă poți contacta la: hadhim@kigam.ro , pentru calculul unei revoluții solare personalizate.

Grație și Putere!

Sha Hadhim